Hărțuirea online cu poze intime: Ce trebuie să facă autoritățile pentru a proteja victimele violenței cibernetice? Reflecții după condamnarea României la CtEDO

Dreptul la viață privată, consacrat în art. 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (în continuare CEDO), impune un șir de obligații pozitive pe care statele trebuie să le întreprindă pentru a proteja victimele oricăror forme de violență, inclusiv ale violenței cibernetice; stabilirea și aplicarea în practică a unui cadru juridic adecvat care să ofere protecție împotriva violenței comise de persoane private; luarea măsurilor rezonabile pentru a evita un risc real și imediat de violență recurentă de care autoritățile știau sau ar fi trebuit să știe și efectuarea unei anchete efective asupra actelor de violență.

În cauza M. Ș. D. c. României, pronunțată în decembrie 2024, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare CtEDO sau Curtea) a decis în unanimitate că dreptul la viața privată a fost încălcat prin eșuarea autorităților de a proteja victima violenței cibernetice.

Circumstanțele cauzei:

În octombrie 2016, după încheierea unei relații de scurtă durată, fostul partener al reclamantei, din motive de gelozie și răzbunare, a distribuit fotografiile intime ale acesteia membrilor familiei și prietenilor fratelui ei, utilizând conturi false pe rețeaua de socializare Facebook. Ulterior, a publicat aceleași imagini și datele personale ale reclamantei pe site-uri care oferă servicii de escortă. Ca urmare, reclamanta a fost contactată de persoane necunoscute interesate de asemenea servicii. Reclamanta a declarat că fostul partener a agresat-o verbal și fizic după despărțire și a amenințat-o cu răspândirea imaginilor ei intime în cadrul universității.

Reclamanta a depus imediat plângere la autorități, însă procedurile penale au durat până când a intervenit prescripția răspunderii penale. În motivarea deciziei de clasare a cauzei penale, autoritățile au concluzionat că faptele fostului partener nu constituie infracțiuni de violare a vieții private, fals informatic, hărțuire sau amenințare. În plus, autoritățile române au criticat comportamentul reclamantei, atribuindu-i responsabilitatea pentru natura „sexualizată” a relației prin trimiterea voluntară a fotografiilor intime, și au argumentat că sancționarea penală a fostului iubit ar reprezenta o „penalizare excesivă” a comportamentului său.

Constatările CtEDO:

CtEDO a reiterat că ancheta efectivă trebuie să fie promptă și temeinică. În această cauză, autoritățile române au deschis ancheta la peste șase luni de la depunerea de către reclamantă a plângerii la poliție; l-au audiat pe bănuit peste un an și opt luni; au deschis ancheta în privința lui peste doi ani și cinci luni de la depunerea plângerii, iar încă peste șapte luni acesta a recunoscut faptele comise. CtEDO a notat că autoritățile nu au luat măsurile menite să asigure colectarea probelor necesare, chiar dacă unele dintre aceste probe erau disponibile online sau pe calculatoare. La fel, autoritățile au eșuat să o protejeze pe reclamantă de eventualele abuzuri din partea fostului partener sau să le atenueze – chiar și după depunerea plângerii, acesta a continuat acțiunile ilicite.

CtEDO a luat în considerare constatările instanței naționale cu privire la lipsa de imparțialitate și atitudinea disprețuitoare a parchetului față de reclamantă, care au contribuit la revictimizarea acesteia. De asemenea, Curtea a considerat deosebit de îngrijorătoare decizia parchetului de a nu continua ancheta în cauza reclamantei, care a fost luată pe baza intervenției prescripției răspunderii penale, așa cum a determinat instanța națională. Așadar, autoritățile române nu și-au onorat obligația de a desfășura o anchetă efectivă.

Cu privire la cadrul legal, CtEDO a constatat că, în perioada investigării cauzei, acesta nu asigura protecția necesară reclamantei împotriva actelor de violență cibernetică. Modificările operate la Codul penal al României, care contribuie la protejarea victimelor „pornografiei din răzbunare”, au intrat în vigoare prea târziu, deja după pronunțarea hotărârilor definitive în cauza reclamantei.

Notă personală:

În cauza M.Ș.D. c. României se evidențiază importanța protecției dreptului la viață privată în contextul violenței cibernetice, având în vedere periculozitatea sporită a fenomenului care se datorează posibilității distribuirii rapide pe internet a imaginilor intime și a datelor personale. Curtea a confirmat că violența cibernetică devine în zilele noastre un aspect al violenței împotriva femeilor și fetelor și se poate prezenta sub diferite forme, între care violările informatice ale vieții private, intruziunea în calculatorul victimei și preluarea, partajarea și manipularea datelor și a imaginilor, inclusiv a datelor intime etc.

CtEDO a considerat că eșecul autorităților române de a investiga cauza până la expirarea termenelor de prescripție a pus la îndoială capacitatea și dorința acestora de a face o anchetă efectivă, care a fost esențială pentru menținerea încrederii publicului în respectarea statului de drept.

Pe lângă faptul că reclamantei i-au fost provocate traume psihologice și sentimente de anxietate și frică, ea a fost revictimizată de către autorități la depunerea plângerii, lucru absolut inadmisibil, când este vorba de victime ale oricăror forme de violență. Curtea a reiterat că violența online sau „violența cibernetică” este strâns legată de violența offline sau „din viața reală” și trebuie considerată o altă fațetă a fenomenului complex al violenței domestice (§ 119).

Curtea a mai subliniat că atât instrumentele internaționale, cât și jurisprudența consacrată a CtEDO au evidențiat vulnerabilitatea deosebită a victimelor violenței domestice și necesitatea implicării active a statului în protecția acestora. Problema în cauză este larg răspândită și în Republica Moldova, statul nostru fiind condamnat în mai multe cazuri ce privesc neprotejarea victimelor de violență.

În final, având în vedere vulnerabilitatea ridicată a victimelor violenței cibernetice, statul ar trebui să intervină cât mai activ și prompt pentru a le proteja de actele ulterioare și să evite o atitudine indiferentă, preconcepută sau discriminatorie.

Autoare: Valeria BUTORINA, consilieră juridică junioară

Surse foto: Freepik, Moldova 1