Cooperarea dintre Parlament și societatea civilă – între vicii și oportunități

Calitatea cooperării dintre autorități și societatea civilă este un indicator-cheie al nivelului de democrație într-un stat liber. Luarea deciziilor fără consultări publice, într-o manieră netransparentă și fără implicarea actorilor relevanți poate amplasa un stat într-o zonă gri ce duce sigur spre autocrație, totalitarism sau poate crea revolte populare violente.

De cealaltă parte, consultarea largă în procesul de luare a deciziilor previne abuzurile, adaugă transparență și plus-valoare prin admisia de idei din afara sistemului și, în cele din urmă, asigură progres, incluziune și bunăstare. Mai mult, cetățenii activi își realizează potențialul civic și se bucură de principalul beneficiu al democrației – de a avea puterea de a decide politicile statului în care trăiesc.

Implicarea veritabilă a cetățenilor și a societății civile în procesul decizional din Moldova este o doleanță veche înaintată autorităților, în mod special, în ultimii 10-15 ani, odată cu dezvoltarea comunităților de experți și activiști civici, dar și odată cu apropierea de Uniunea Europeană.

În 2022, Republica Moldova a obținut statutul de stat candidat pentru aderarea la UE, iar în acest context Comisia Europeană a propus 9 măsuri pentru a deschide procesul de negociere. Printre acestea se numără creșterea implicării societății civile în procesele decizionale de la toate nivelurile. Potrivit celui mai recent raport alternativ privind implementarea recomandărilor UE, anume acest angajament înregistra cele mai mari restanțe.

Totuși, un pas în acest sens a fost făcut de Parlamentul Republicii Moldova, care a adoptat aproape de expirarea termenului-limită (iunie 2023) o Hotărâre privind Platforma de dialog și participare civică la procesul decizional al Parlamentului. Documentul are drept scop încurajarea inițiativelor civice și eficientizarea participării părților interesate în procesul de luare a deciziilor în forul legislativ.

Hotărârea de Parlament include o serie de prevederi-cadru, noțiuni și drepturi, care vin să prezinte procesul de participare civică și să-l facă mai ușor de înțeles pentru părțile implicate. Reprezentanții societății civile au venit cu o serie largă de recomandări menite să îmbunătățească proiectul, iar unele propuneri au fost incluse în documentul final.

Cu toate acestea, chiar dacă inițiativa este una salutabilă, poate fi constatat caracterul formal (de bifă) al acestei acțiuni, întrucât ea păstrează mai multe neajunsuri sau vicii, semnalate inclusiv de Centrul de Resurse Juridice din Moldova în opinia sa. Spre exemplu:

– Parlamentul și-a rezervat dreptul de a respinge recomandările societății civile fără a stabili un mecanism clar prin care propunerile nu sunt acceptate. Nimeni nu contestă dreptul legiuitorului de a respinge propunerile vagi, irelevante sau abuzive, însă lipsa unor criterii sau instrumente clare (de exemplu, prin vot sau prin prezentarea unei expertize etc) poate duce la utilizarea acestui drept în defavoarea spiritului participativ.

Partea bună este că deputații vor trebui, totuși, să motiveze de ce resping o anumită propunere.

– Criterii clare și concise lipsesc și dreptului Parlamentului de a urgenta examinarea proiectelor de acte legislative. Chiar dacă necesitatea de a urgenta unele proiecte de legi poate fi înțeleasă, prevederea ar fi trebuit să includă tipul actelor legislative pasibile de a fi examinate în procedură de urgență, dar și să indice cine anume este împuternicit să decidă modificarea termenului de examinare (Președintele Parlamentului, Biroul Permanent, Comisia permanentă sau autorii proiectului).

Totuși, documentul prevede un termen minim de 3 zile lucrătoare pentru ca părțile interesate să prezinte recomandările lor pentru proiectul aflat în examinare urgentă.

– A fost păstrat caracterul discreționar de a organiza audieri legislative. În Hotărârea Parlamentului nu este reglementată expres obligația de a organiza audieri în anumite circumstanțe. Cu alte cuvinte, deputații vor putea decide în mod arbitrar dacă vor organiza audieri legislative pe marginea unui sau altui proiect de lege.

Recomandarea noastră este ca deputații, alături de reprezentanții societății civile, să stabilească criterii clare și/sau o listă de tipuri de legi a căror proiecte trebuie să fie consultate public în mod obligatoriu.

– Hotărârea Parlamentului nu prevede procedura de reluare a consultărilor publice. În practica parlamentară există deja cazuri când proiecte de legi importante, chiar dacă au fost consultate public și au fost luate în considerare opiniile societății civile, au fost modificate semnificativ prin amendamente ale deputaților înainte de votul final.

(!) Această practică este una vicioasă și contrară principiilor transparenței decizionale. De aceea, Parlamentul ar trebui să remedieze această carență prin reglementarea procedurii de reluare a consultărilor publice în cazul unor amendamente importante înregistrate de către deputați după prima rundă de consultări.

Chiar și cu aceste lacune, Hotărârea Parlamentului ridică la un nou nivel cooperarea cu societatea civilă. Spre exemplu, comisiile parlamentare vor crea consilii permanente de experți în vederea elaborării sau definitivării unor proiecte de acte normative. Cu alte cuvinte, experții economici, juriștii, experții media, cei din agricultură, specialiștii de mediu, securitate sau relații internaționale vor fi mai conectați la inițiativele legislative din gestiunea comisiilor parlamentare, având posibilitatea să aducă plus-valoare, dar și un plus de transparență procesului decizional din Parlament.

De asemenea, anual se va desfășura o conferință, care va avea drept element central cooperarea dintre Parlament și societatea civilă, iar legislativul va prezenta un raport privind transparența în procesul decizional, inclusiv gradul de participare și impactul dialogului cu părțile interesate în procesul decizional al Parlamentului. Prima conferință a avut loc deja, imediat după votul deputaților pentru crearea Platformei.

Mai mult, Hotărârea oferă cadrul necesar ca Parlamentul să încheie memorandumuri de cooperare cu organizațiile societății civile, cu mediul academic și cu sectorul privat pentru a contribui la perfecționarea calității a actelor normative sub aspect juridic și științific.

În concluzie, această acțiune a Parlamentului creează un cadru benefic pentru dezvoltarea cooperării cu societatea civilă, însă nu remediază până la capăt viciile procedurale ale acestei relații importante pentru dezvoltarea implicită a democrației.

Până la urmă, încrederea reciprocă și bunele intenții ale ambelor părți sunt esențiale pentru implementarea eficientă a Hotărârii Parlamentului, dar și definitorii pentru ca procesul de cooperare cu societatea civilă să poarte un caracter permanent.