Disparitatea digitală – noua față a inegalității. Impactul digitalizării asupra grupurilor vulnerabile

Tehnologiile digitale avansează rapid și devin tot mai prezente în viața noastră, schimbând felul în care trăim, învățăm și lucrăm. Această evoluție vine cu provocări, mai ales pentru grupurile vulnerabile – vârstnicii, persoanele cu dizabilități, persoanele cu venituri reduse, copiii, minoritățile religioase.

Accesul la servicii digitale necesită nu doar abilități, ci și costuri pentru dispozitive performante și internet, pe care unii nu și le permit. Interfețele complicate și neprietenoase, dar și neadaptarea acestora la necesitățile persoanelor cu dizabilități contribuie, de asemenea, la limitarea accesului la servicii digitale. Aceste probleme au condus la apariția unei noi forme de inegalitate. Disparitatea digitală reflectă diferențele dintre grupuri în accesul și folosirea tehnologiei informaționale, precum și în gradul de risc la care se supun. De aceea, este important ca procesul de digitalizare să asigure acces echitabil și sigur la beneficiile tehnologiei pentru toți, prin adoptarea unor politici incluzive și a măsurilor dedicate reducerii discrepanțelor digitale, fără ca vreun grup să fie lăsat în urmă.

Persoanele cu venituri reduse reprezintă cel mai vulnerabil grup din perspectiva progresului digital. Acestea rămân în urma evoluției digitale din cauza costurilor ridicate ale dispozitivelor și abonamentelor la internet. Vârstnicii și persoanele cu dizabilități sunt un grup deosebit de vulnerabil din acest punct de vedere.

În 2023, aproximativ jumătate din persoanele de peste 65 de ani erau sărace. Pensia medie pentru limita de vârstă a fost de 3 676 de lei, cu doar 27% mai mare decât minimul de existență pe țară (2 877 de lei). Pensia medie pentru dizabilitate în valoare de 2 451 de lei acoperea în 2023 doar 85% din minimul necesar de existență. În plus, persoanele în vârstă au dificultăți în accesarea informațiilor și serviciilor online din cauza nivelului scăzut de alfabetizare digitală și a barierelor psihologice, precum teama de greșeli.

Persoanele cu dizabilități întâmpină dificultăți în utilizarea tehnologiilor digitale, deoarece soluțiile existente nu sunt întotdeauna adaptate nevoilor lor specifice. Lipsa interfețelor accesibile și a compatibilității cu tehnologiile asistive contribuie semnificativ la excluziunea lor.

Copiii sunt un alt grup vulnerabil în era digitală. Aceștia sunt expuși riscurilor online, precum abuzul, exploatarea și accesarea de informații nepotrivite. Lipsa monitorizării adecvate afectează sănătatea lor emoțională și psihologică, amplificând vulnerabilitățile. De aceea, este esențial ca dezvoltatorii să ia în considerare aceste riscuri și să integreze măsuri precum controlul parental și limitele de utilizare pentru a proteja copiii în mediul digital.

Fetele și femeile sunt subreprezentate în ceea ce privește crearea, utilizarea și reglementarea tehnologiilor. Potrivit Biroului Național de Statistică, în anul universitar 2021-2022, din numărul total de studenți în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor, doar 21,44% au fost femei. Atunci când femeile nu sunt implicate în dezvoltarea tehnologică, soluțiile digitale nu reflectă nevoile lor și contribuie la menținerea inegalităților. În plus, femeile sunt mult mai afectate de violența și hărțuirea online decât bărbații.

Persoanele cu convingeri religioase care refuză utilizarea IDNP din motive dogmatice sunt private de servicii digitale esențiale, care sunt interdependente de autentificarea prin această modalitate. Lipsa unor alternative de acces le restricționează participarea la serviciile publice digitale și le limitează exercitarea drepturilor fundamentale în condiții de egalitate. Aceste bariere reduc șansele de a utiliza tehnologiile moderne și de a accesa oportunități educaționale și profesionale.

Soluții:

Pentru a aborda aceste provocări și a reduce disparitățile digitale sunt necesare măsuri comprehensive, îndreptate spre crearea unei societăți mai incluzive, în care toate grupurile pot beneficia de avantajele digitalizării, fără a fi excluse sau marginalizate.

• Educația digitală este esențială pentru a reduce decalajul digital. Dezvoltarea de programe naționale de alfabetizare digitală adaptate specific fiecărui grup vulnerabil, inclusiv pentru persoanele în vârstă și cele cu dizabilități, este vitală. Crearea de resurse educaționale incluzive, cum ar fi tutoriale video cu subtitrări sau aplicații adaptate, ghiduri de utilizare a noilor servicii și platforme, poate facilita acest proces.

• Designul incluziv trebuie să fie pilonul de bază în procesul de dezvoltare a tehnologiilor. Fiecare aplicație, platformă sau orice alt serviciu digital trebuie să fie prietenos și adaptabil persoanelor cu dizabilități. Implicarea utilizatorilor finali în procesul de dezvoltare poate asigura identificarea soluțiilor potrivite la nevoile și particularitățile acestora.

• Accesibilitatea economică trebuie îmbunătățită prin introducerea pachetelor preferențiale pentru achiziționarea de echipamente digitale și pentru accesul la internet. Parteneriatele public-private pot juca un rol crucial în oferirea de tehnologii accesibile la prețuri reduse.

• Protecția și securitatea online trebuie consolidată prin programe de conștientizare și suport tehnic, care să ajute utilizatorii vulnerabili să navigheze în siguranță pe internet. Campaniile educative privind riscurile online și metodele de protecție sunt esențiale pentru a reduce vulnerabilitățile digitale.

• Conștientizarea și sensibilizarea publicului și a autorităților sunt fundamentale pentru promovarea incluziunii digitale. Campaniile de informare și instruirile specializate pentru funcționarii publici privind nevoile specifice ale grupurilor vulnerabile pot contribui la o mai bună integrare a necesităților acestor grupuri în mediul digital.

Digitalizarea este un motor important al dezvoltării, dar poate accentua inegalitățile sociale dacă nu sunt luate măsuri pentru a include pe toată lumea. Progresul digital ar trebui să ajute la integrarea socială și nu să creeze și mai multe diferențe. În Republica Moldova, este esențial ca acest proces să fie însoțit de politici care să asigure acces egal la tehnologiile digitale pentru toți, în special pentru persoanele vulnerabile care se confruntă cu dificultăți.

Pentru a crea o societate mai echitabilă și mai incluzivă, este nevoie de soluții care să țină cont de aspectele economice, educaționale, legislative și tehnice. Tehnologiile trebuie să fie accesibile și ușor de utilizat pentru toți oamenii, indiferent de vârstă, venituri sau abilități. Pe lângă politici incluzive, platformele digitale joacă un rol important. Mecanismele simplificate de acces, pachetele promoționale pentru grupurile vulnerabile și soluțiile personalizate pot contribui la reducerea barierelor.

Soluția generală constă în recunoașterea existenței disparității digitale și în orientarea măsurilor către asigurarea disponibilității, accesibilității și acceptabilității pentru toate grupurile sociale.

Autoare: Carolina BAGRIN, Directoare de program

Surse foto: Freepik